ca să nu mai vorbim, sunt plictisitoare. Asemănările dintre Nickelback și formațiile mai vechi fac ca muzica lor să fie previzibilă și, ca atare, blandă. Nimeni nu se simte ca Nickelback—sau membrii săi-sunt periculoase. Când încearcă să fie nervoși, par să se străduiască prea mult. Ei pot cânta despre băut greu, dar publicul nu vede membrii lui Nickelback care trăiesc stilul de viață rock ‘n’ roll. (Un critic i-a criticat pentru că au cântat despre băut fără să bea vreodată pe scenă.) Acest lucru se adaugă imaginii trupei ca fiind „fals”, igienizat și comercializat., și poate, pentru că apelează la femei, puțin. Un critic a revizui listele de fani la un concert Nickelback ca „panică fetițe, băieți duri imprimare tricouri si jachete de piele cumparat din supermarket-uri, robust și bărbați chel, și preadolescenți cu părinții lor,” Anttonen rezumă. După cum a observat un alt savant Nickelback, „the teenage girl este cel mai disprețuitor fan al tuturor, iar simpla sugestie că o trupă este populară cu „The girlies” poate fi suficientă pentru a evoca mirosul eșecului artistic.,”Versurile sentimentale ale trupei le—au pus în mod direct în tabăra „girly”-pe care criticii o resping ca fiind non-grave (vezi: Taylor Swift, One Direction, fanii „crazy” de sex feminin Beatles).

Acest studiu este axat pe recenzii în presa finlandeză, dar anti-Nickelback glume nu suna cu mult diferit de orice critică, în SUA, în scurt, aici este de ce te urăsc Nickelback, potrivit Anttonen:

Nickelback este prea de tot să fie suficient de ceva., Ei urmăresc prea bine așteptările genului, care este văzută ca o imitație goală, dar, de asemenea, nu suficient de bine, care este citită ca o tactică comercială și ca o lipsă a unei identități stabile și sincere.

când te uiți la ea în acest fel, este greu să nu te simți rău pentru Chad Kroeger.