pentru puțin mai mult de șase ani, a existat o credință larg răspândită în Israel că țara a găsit ceva asemănător cu pacea., Un război scurt, preventiv, delirant de succes în 1967 a dus la o extindere masivă a teritoriului controlat de armata israeliană și, astfel, gândirea a mers, o gamă semnificativ îmbunătățită de opțiuni de autoapărare. Armatele națiunilor arabe vecine, ostile față de prezența Israelului în țara Sfântă de la înființarea țării în 1948, au fost înfrânte umilitor. O noțiune de liber-plutire în cultura și politica israeliană a luat stăpânire, una care a ajuns să fie cunoscută, pur și simplu, ca conceptzia — concepția., Acesta a susținut că Israelul devenise suficient de puternic și de îndrăzneț încât dușmanii săi să nu-l învingă niciodată, poate nici măcar să încerce să facă acest lucru. A fost o imagine de sine născută din forță letală. Și a fost o imagine de sine care a murit de ea.Valley Of Tears, un nou serial de televiziune care a avut premiera în Israel în urmă cu câteva săptămâni și se lansează astăzi în SUA pe HBO Max, începe în conceptzia ultimele momente ale vieții., Suntem scăzut în 1973 și a prezentat un montaj de triumfător imagini de arhivă: dungi avioane jet și greoi rezervoare de propulsie se transmite la festivitățile de Israel 25 de ani, strălucind Israelieni construirea de case în orașe și în creștere struguri în livezi, cuceritori cântăreață pop Ilanit, curele din țara ei de debut intrare la Eurovision Song Contest, și așa mai departe. Imaginile de știri contemporane arată zâmbetele primului ministru israelian Golda Meir, ministrului apărării Moshe Dayan și șefului militar al Statului Major David Elazar, în timp ce asigură publicul că totul este bine., „Vom lupta în luptă”, spune încăpățânata Meir în ebraica ei cu inflexiune idiș, ” și vom câștiga din nou.”
dar entropia este de obicei adevăratul câștigător după momente de mândrie prostească. Spectacolul oferă o jumătate de oră de scenă în care personaje evreiești Israeliene de multe dungi-religioase, seculare, bătrâne, tinere, soldate, civile, albe, nonwhite — se pregătesc și intră în cea mai sfântă zi a calendarului evreiesc, Yom Kippur. Forțele de apărare ale Israelului (IDF) sunt din punct de vedere tehnic în gardă, dar nu au personal suficient și distras din cauza vacanței., Deci, atunci când forțele egiptene și siriene lansează un atac surpriză, toată lumea este pe piciorul din spate. Urmează haosul. Conceptzia este spulberat dincolo de reparații, niciodată să se întoarcă pe deplin.după cum sa dovedit istoric, Israelul a recâștigat mâna superioară și a câștigat tehnic conflictul în doar puțin peste două săptămâni. Dar a fost o victorie Pirică: au existat undeva în jur de 10.000 de victime israeliene, alcătuind aproximativ .27 la sută din populația țării (pentru comparație, acest procent în SUA astăzi ar adăuga până la mai mult de un sfert de milion de oameni)., Ca atare, este greu să exagerezi impactul războiului asupra țării. „Prima sirenă aeriană a însemnat că primul Israel a murit și un al doilea Israel s-a născut”, spune co-creatorul Valley Of Tears, scriitorul Ron Leshem. „Totul s-a schimbat la un moment dat în 1973. Era o altă țară. Și când s-a terminat, a fost cea mai groaznică traumă.”
el se oprește pentru o bătaie, apoi adaugă: „o traumă inutilă.”
istoria are un obicei urât de a rima în modul cel mai tragic, iar o astfel de rimă a fost evidentă în momentul lansării seriei., Un alt tip de auto-concepție a apărut în Israel în primele etape ale pandemiei COVID-19, când s-a părut că populația se ocupa relativ bine de boală, datorită superiorității tehnologice, mobilizării în masă și simțului scopului colectiv pe care s-au mândrit. Cu toate acestea, ultimele săptămâni au adus un al doilea val devastator de infecții și proteste masive ulterioare care aduc guvernul și cei guvernați în genunchi., Valea lacrimilor, filmată înainte ca boala să apară pe scena mondială, a fost lansată din neatenție pe fundalul unui nou eșec fatal al conducerii, oferind seriei o semnificație neliniștitoare pentru israelieni — și, speră creatorii săi, una similară pentru americani.
spectacolul — care i-a luat pe cei doi co — creatori, Leshem și partenerul de scriere Amit Cohen, un deceniu pentru a deveni realitate-este un gambit îndrăzneț în măsura în care descrie una dintre cele trei șine psihologice ale Israelului., Războiul din 1973, cunoscut evreilor ca războiul Yom Kippur și arabilor ca războiul din octombrie sau Războiul Ramadanului (pentru a adăuga la semnificația sa tragică, a avut loc și în timpul lunii sfinte musulmane), a fost un moment definitoriu în istoria statului evreu și, într-adevăr, întregul Orient Mijlociu. Dar realizatorii de film din Israel au realizat puține lucrări prețioase în acest sens. O meditație impresionistă asupra războiului, Kippur-ul lui Amos Gitai, a fost lansat în 2000 și cam atât. „Pentru noi, într-un fel, este războiul nostru din Vietnam, dar nimeni nu face filme pe el”, spune regizorul Valley Of Tears, Yaron Zilberman., „Vă arată că este foarte greu pentru oameni să atingă povestea.având în vedere toate acestea, echipa de creatori consideră că au un prag de calitate mai ridicat pentru a justifica atingerea subiectului. „Am vrut ca israelienii să se întrebe la sfârșitul spectacolului, au devenit mai buni?”spune Leshem. „Evenimentele ne-au schimbat în bine? Suntem oameni mai buni după acest război? Nu știu. Toată lumea va judeca.,”Ca și în cazul tuturor celor mai bune ficțiuni istorice, este vorba doar parțial despre istorie, Leshem crede:” ne-am dorit cu adevărat ca, prin povestea din 1973, să vorbim despre noi în prezent”, spune el.
și ce a publicului din SUA? Spectacolul face o piesă pentru astfel de spectatori într-un mod rar pentru un serial TV Israelian, prin faptul că este un proiect cu buget mare lansat aici aproape exact în același timp în care este acolo., Este doar cel mai recent pas pe o piață în creștere pentru televiziunea Israeliană din America, exemplificată prin adaptări precum Homeland și Euphoria (versiunea israeliană a căreia a fost creată de Leshem, de fapt) și exporturi directe precum Fauda și băieții noștri., Vale de Lacrimi echipa de creatie au teoriile lor despre cum Israelian Val a venit pentru a fi Co-creator Cohen spune spectacole au dinamita bază premise pentru televiziunea Israeliană bugetele sunt atât de mici că nu îl puteți străluci un rahat cu tot felul de clopotele și fluierele; Leshem crede că are de-a face cu intense internaționale zguduie pe partea de Israeliene creatori, care cunosc piața Israeliană este prea mic pentru a oferi mai mult de un câștig.
oricare ar fi cazul, spectacolul este o oportunitate majoră de a ajunge la americani care nu știu nimic despre războiul din 1973., Creatorii săi doresc să-și folosească platforma pentru a se juca cu teme universale de război, traume și tulburări naționale, fără a fi didactice. De asemenea, ei doresc să tragă delicat la dilemele morale înnodate ale vărsării de sânge dintre statul evreu și arabii care trăiesc atât în interiorul, cât și în apropierea acestuia. Dacă își joacă bine cărțile, speră că americanii vor avea o nouă perspectivă asupra acelei ciocniri. „Nu vrem să spunem:” Bine, aceasta este o lecție de istorie”, spune Cohen. „Eu chiar sper că va viziona la fel ca Gomora sau Babylon Berlin., Te uiți la o perioadă în timp, te uiți la o societate diferită despre care nu știai și înveți despre ea — nu în modul în care ai dreptate sau cine greșește sau pentru a-i împinge spre o direcție specifică în conflictul israeliano-Arab.”ne-am dorit cu adevărat, prin povestea din 1973, să vorbim despre noi în prezent”, spune co-creatorul Valley Of Tears, Ron Leshem., Foto: VERED ADIR / HBO MAX
este un dur echilibru, și unul care — cel puțin în episoade lansate de mass-media, pre-premiera — se bazează foarte mult pe o singură scenă în cel de-al patrulea episod în care un Evreu și un Arab brusc se găsesc de vorbă. Fără a strica scena, care este de neșters și surprinzător, este suficient să spunem că se simte ca nimic altceva în spectacol — în bine și în rău. Pentru marea majoritate a seriei, arabii sunt vorbiți și descriși ca puțin mai mult decât mașinile de ucis cu motivații neexplorate., Acțiunea are loc aproape în întregime în Golan Heights, o regiune din nord-estul Israelului propriu-zis, la care țara nu a avut altă pretenție decât să o fi luat din Siria în războiul din 1967. (Leshem spune, dacă există sezoane viitoare, acestea vor fi stabilite în timpul aceluiași război, dar în alte locații geografice.) Se poate face un argument destul de convingător pentru revanchismul sirian, dar Valley Of Tears nu pare interesat să-l exploreze.dacă spectacolul marginalizează arabii din țările vecine, ignoră în întregime arabii palestinieni care trăiesc sub dominația evreiască., Asta înseamnă că nici timpi de antenă pentru Palestinienii din teritoriile Israelul a ocupat militar în sfidare a dreptului internațional din 1967 care sunt supuse zilnic abuzurile privind drepturile omului și lipsa politice auto-determinare; nici pentru cetățenii Palestinieni din Israel corespunzătoare, care reprezintă aproximativ 21 la sută din Israel populației și sunt considerate rasiste dispreț de mult de oamenii din țară, de conducere, și a sistemului juridic.ca atare, puțini, dacă există, palestinieni sunt interesați să urmărească un spectacol care valorizează curajul soldaților evrei., „Ei nu doresc să contribuie financiar la ea sau să se supună angoasei mintale de a o urmări”, spune comentatorul israelian Palestinian Amjad Iraqi, care este editor la revista online de stânga +972. „Aceste spectacole israeliene provin din locuri foarte particulare care nu reflectă cu exactitate realitățile de pe teren. Ei nu interpretează conflictul într-un mod care centrează cele mai mari victime ale întregului loc.,”Boom-ul exporturilor de televiziune israeliene este, pentru Palestinieni, un bust, spune irakianul: după cum spune el, „pentru a vedea aceste emisiuni fiind lăudate și obținând această atenție masivă și văzând că vocile israeliene sunt super-amplificate comunității internaționale și observatorilor internaționali, este un lucru foarte dificil de văzut.oricum ar fi, spectacolul abordează o altă formă de prejudecăți, și anume discriminarea împotriva Sefardilor, evrei ale căror origini apropiate se află în Orientul Mijlociu și Africa de Nord., Deseori cu pielea mai închisă la culoare și ocupând straturi economice inferioare, acești evrei au fost (și, într-o mare măsură, sunt încă) foarte abuzați în Israel de către Ashkenazim, evreii din Europa. Un trio de personaje importante în ansamblu sunt Sefarzi, toate acestea implicate într-un controversat grup radical care a fost ascendent în anii ’70 și a chemat la sine HaPanterim HaShkhorim, care se traduce literal „Panterele Negre” — un foarte deliberat un omagiu Negru American facțiune cu același nume., Aceste personaje sefarde se găsesc prinse între instinctele lor de duel pentru a-și apăra țara și pentru a o arde.
„tratarea panterelor Negre a fost o modalitate de a arăta cum războiul a schimbat Israelul”, spune Cohen. Și această schimbare nu a fost neapărat în bine, în ochii creatorilor., Fără a intra prea mult în buruienile de identitate politică în Israel, este corect să spunem abuzul că sefarzii au avut de suferit în țară primele trei decenii de existență, atunci când a plecat, sprijinindu-se Ashkenazi politicienii le privită ca o politică neființă, a condus la o resentimente profunde care dreapta Așchenazi-a dat seama cum de a valorifica la sfârșitul anilor ’70 să-politice majore efect. Astăzi, într-o situație care pare off-kilter pentru un American, dar face tot sensul în lume pentru un israelian, evreii nonwhite tind să voteze pentru aripa dreaptă, chiar și astăzi., Dacă Sephardimul ar fi fost îmbrățișat de cei ca Golda Meir, poate că istoria țării ar fi fost foarte diferită. Dar, în realitate, prejudecata deținută de ea și de ilk-ul ei a fost doar o altă formă de orgoliu fatidic, una care a ajutat din neatenție la crearea fazei a doua a Israelului despre care spectacolul își propune să pună întrebări atât de chinuitoare.deci, ce este acel al doilea Israel pe care l-a născut războiul?, În ochii creatorilor Valley Of Tears, este una în care populația a devenit atât de deziluzionată de arhitecții și conducătorii țării, încât au renunțat la urmărirea unității naționale. „Războiul Yom Kippur a fracturat societatea israeliană”, spune Cohen. „A simbolizat trecerea de la o societate unificată, o societate care simte că este mai importantă decât individul, la o societate diferită, unde individul este aproape sacru. O numești egoistă, poate, dar e vorba să te privești mai întâi pe tine și nu pe țara ta.,”Există încă o idee națională israeliană că toată lumea este în ea împreună, în nici o mică parte din cauza amenințării constante de conflict oribil. Dar, ascultând creatorii spectacolului, ne întrebăm dacă războiul din 1973 și urmările sale au transformat această idee unificatoare în puțin mai mult decât un mit.și acum, la fel cum se difuzează spectacolul, poate se naște un al treilea Israel, datorită romanului coronavirus. Cum va arăta acel Israel este în mâinile fiecărui israelian. Valley Of Tears îi provoacă pe spectatori să se vadă prin concentrarea neobosită asupra modului în care indivizii reacționează la un cataclism., Nici o persoană sau națiune supraviețuiește un război neschimbat, și că este cu atât mai adevărat atunci când originile războiului se află în idiotia de un conceptzia sau altul. Acum, pentru prima dată în istorie, americanii și israelienii se luptă cu același dușman: ciuma care face ravagii pe planeta noastră. Societățile ambelor țări pur și simplu nu erau pregătite pentru acest război și rămâne de văzut ce va fi construit pe ruine. Va exista o mai mare egalitate și coeziune? Sau cinismul și diviziunea vor genera ceva și mai îngrozitor decât ceea ce vedem astăzi?,Leshem nu este sigur, dar speră împotriva speranței că oamenii din Israel și SUA cel puțin își pun această întrebare în timp ce urmăresc emisiunea. „Nu este o piesă istorică”, spune el. „Acest lucru este relevant pentru moment. Și chiar și pentru anul viitor.”
corecție: o versiune anterioară a acestui articol misstated procentul victimelor israeliene în raport cu populația. Acesta a fost actualizat.
Lasă un răspuns